Da, am facut si asta.. ieri am fost la bunicul si cand l-am vazut cum era.. nu m-am mai putut abtine si m-a pufnit plansul. RAU. Si mi-a parut fff rau ca am facut asta, dar tinusem atat in mine, incat nu mai puteam sa raman asa... stana de piatra. M-a socat cum arata, cat de rau era.. si ce imi zicea. Zilele astea s-ar putea sa intre intr-o coma, ceva, din care.. sa nu se mai trezeasca. :(
Nu imi place deloc ce se intampla, asociez starea lui cu.. de ex, ii rupi unui cal un picior si il lasi sa zaca. Asa a fost el 16 ani paralizat in spital, iar acuma, pentru ca totusi organismul lui este si a fost puternic, se chinuie. E foarte nasol sa mori asa.. incet, incet. Si mai ales sa asisti la o moarte lenta. Pana acum m-a ferit Dzeu de asta si persoanele apropiate mie care au plecat dintre noi au facut-o mai brusc. Nu asa.. incet, incet. :((
Ma repet. Asta este viatza..Dar nu mai plang. Cel putin nu de fata cu el. Mergem inainte. nu? :-S
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu